Oenolog de top din România : "Vinul se mestecă, nu se bea"

 

"Mestecaţi vinul, nu vă grăbiţi să-l înghiţiţi. A degusta e unlucru sfânt" - iată cuvintele unuia dintre oamenii din România care produc vin. Am fost la locul lui de muncă, în judeţul Arad. O adevărată lecţie despre vinuri, pentru că în faţa noastră se află un oenolog, doctor în Horticultură, şef de lucrări la catedra de Horticultură a Universităţii de Ştiinţe Tehnice şi Umaniste din Târgu Mureş, şi nu în ultimul rând administratorul podgoriei Miniş - Balla Geza.

Turismul viticol abia începe să fie "gustat" în România. Primii care aubătut la porţile cramelor româneşti au fost străinii, puţini la număr, dacă ne gândim că Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism raporta în 2007 cel mult 2.000 de astfel de clienţi. Printre primele podgorii care au dat propriului vin şi "culoarea" turistică a fost Minişul. Sosesc în acest loc, să deguste vinuri, şi străini, dar şi tot mai mulţi români. Japonezii sunt cei mai disciplinaţi. Adică nu vorbesc între ei, în timpul degustării. Altceva e cu italienii. Nu te poţi înţelege cu ei - prea gălăgioşi. Nordicii - beau, vorba aia, fără număr. Românii întreabă, de cele mai multe ori, acelaşi lucru, după ce au degustat 11 feluri de vinuri - când ne daţi să bem? A degusta înseamnă totuşi o cantitate mică din fiecare fel de vin, abia cât să se vadă pe fundul paharului. Probabil că de-aici şi setea unora, după mai bine de două ore, cât ţine o "şedinţă" de degustare.

Maria Tereza, de două ori în vizită la Miniş

Statisticile actuale spun că cele mai mari cantităţi de vin se obţin din podgoriile Moldovei şi Dobrogei. Dar, în schimb, la Miniş a luat fiinţă prima şcoală de viticultură din spaţiul românesc, în 1881. Ajungi în centrul comunei Păuliş, la mai puţin de 30 de minute de mers cu maşina, din Arad. Dealuri line ne-au înconjurat imediat. Viile acoperă întregul peisaj. Aici a venit de două ori Maria Tereza, vinul cel mai căutat de Curtea de la Viena fiind Cadarca de Miniş. Un excelent antioxidant, datorită conţinutului mare de zinc. Şi activator de potenţă! Tradiţie milienară a producerii vinului, de pe vremea dacilor, pe aceste ultime "fărâme" vestice ale Munţilor Zarandului. Ierni blânde şi scurte, sol bogat în oxizi de fier, magneziu şi mangan - ni se dau explicaţii despre condiţiile în care viţa-de-vie a dăinuit în acest loc peste veacuri. "Trebuie să facem vinuri tipice podgoriei noastre, să folosim soiurile din această zonă. Acesta e crezul meu", spune gazda, bărbat între două vârste, cu părul alb, scoţându-i în evidenţă faţa arsă de soare. Şi cu un mare "defect", pe care îl recunoaşte din capul locului -"îmi place să vorbesc despre vin".

Turişti dezlănţuiţi

Anul trecut au fost la podgoria Miniş aproape 5.000 de turişti. Numai grupuri, aduse de agenţiile de turism, special pentru o degustare profesională. Ceea ce înseamnă că Balla Geza a văzut comportamentul oaspeţilor săi, de-a lungul experienţei lor în ale degustării. "Până la al doilea fel de vin - numai oenologul vorbeşte. De la a treia probă, oamenii încep să vorbească între ei. După a şaptea probă - vorbesc eu şi vorbeşte toată lumea, în paralel cu mine". Explicaţia e cât se poate de simplă - "vinul leagă prietenii şi dezleagă limba". După cea de-a noua probă de vin, femeile sunt mai stăpâne pe ele, cu mintea mai limpede. Ele gustă şi atât. Restul vinului poate fi turnat într-un vas, aflat la mijlocul fiecărei mese. Bărbaţii, în schimb, dau pe gât fiecare pahar în parte.

Coreenii au căzut ca seceraţi, pe mese

O întâmplare haioasă, dar care iniţial a dat fiori gazdei, s-a petrecut cu doi ani în urmă, când a venit un grup din Coreea de Sud. Oaspeţii s-au aşezat la masă, în cramă, degustarea a început, s-a ajuns la a treia probă de vin şi deodată toţi cei 50 de oameni cad, ca la un semn, cu capul pe masă, inerţi. "M-am speriat, nu ştiam ce se întâmplă", povesteşte Balla Geza. Mai ales că exact în acel moment lipsea translatorul, care era la baie. Şeful podgoriei a cheamat salvarea. Între timp, apare translatorul, care explică totul, amuzat - la fel au păţit coreenii şi la o altă cramă, din Moldova. Pentru că n-au "antrenament".

Când a venit ambulanţa, coreenii se treziseră deja.

Un împătimit al producţiei mici la hectar

Podgorie cu 75 de hectare de viţă-de-vie pe rod, la Miniş, 82% din soiuri fiind roşii. La ora actuală, în lume, cei mai renumiţi oenologi - adică oamenii care produc vinul - sunt consideraţi francezii şi chilienii, unii fiind chemaţi să facă şi anumite vinuri din România. Cu totul altă idee este susţinută de Balla Geza - "avem şi noi, în România, specialişti foarte buni. Trebuie doar să le acordăm încredere".

Cât despre recolta de struguri, profesorul universitar se declară "un împătimit al producţiei mici la hectar. La soiurile roşii trebuie să fie o limitare a producţiei, la cinci-şase tone la hectar", după principiul puţin şi bun. Capacitatea de producţie a podgoriei Miniş e de 50 de vagoane cu vin, în fiecare an, 60% din cantitate fiind îmbuteliată în sticle, restul pentru comercializarea la vrac.

Gust mai amplu, vin mai bun

Să vezi, să miroşi, să guşti vinul. Stai la o masă, într-o hrubă cu aspect de cetate. Ai în faţa ta trei pahare - pentru vin alb, pentru vin roşu, iar al treilea pentru apă. Pahare cu picior - pentru vin. Nu
trebuie să atingi "cupa" în care se află vinul. Dacă o atingi, lichidul se poate încălzi. Şi astfel îşi pierde din calităţi. Foarte importantă este temperatura servirii vinului. Între opt şi 12 grade pentru cele albe şi roze, între şase şi opt grade pentru vinurile albe demidulci, între zece şi 12 grade pentru cele roşii, uşoare şi între 18-19 grade pentru vinurile roşii, tari. Desfaci sticla cu vin, fără să o agiţi.